Fara somn nu exista paradis

Daca ar fi sa judec dupa gandurile care m-au napadit, pagubind de orice semnificatie ideea, as spune ca baza optimismului este frica. Este doar o iluzie indusa de sentimente amestecate. Optimismul si frica fiind in realitate acelasi lucru. Optimismul fiind numele comercial al firmei. Intotdeauna e ceva infinit de meschin in tragediile celorlalti. Dar noi suntem optimisti, noua nu ni se poate intampla nimic.

Somnul ii jefuieste pe oameni de timpul lor.  Cuvintele acestea au fost scrise de o fata de saisprezece ani, care habar nu avea pe atunci ca avea sa devina EU. Realmente Eu, care dorm cat cuprinde, care venerez acele minute dinaintea somnului in care gandul ma poarta pe cele mai indepartate meleaguri sau la cei mai splendizi ochi care m-au privit… in strafund de gand optimist, tind sa cred ca orizontul meu e mai larg. Luand in calcul si faptul ca fara somn nu exista paradis (a.k.a vis frumos) , acum as opta pentru:  Viata de zi cu zi ne jefuieste de viata. Cat non-sens pentru o singura fraza!

O mica paranteza cu un sfat pentru cititorii cu varste cuprinse intre 2-8 ani: dormiti cat puteti!!! Sa nu va plangeti cand veti avea nevasta si va trebui sa-i faceti un picut de masaj sau sa stati pur si simplu cu ea, nu sa dormiti ca nesimtitii.

Un alt sfat la fel de util, mancati tot din farfurie. O sa vedeti voi cand o sa aveti gagica, nevasta si-o sa duceti dorul unei ciorbite! Pentru ca viitorul suna din ce in ce mai bine, nu-i asa?

A piece of London through my eyes (2)

A piece of London through my eyes (1)

Discover personal world

Sunt intruna din zilele in care ma simt un mic Columb si descopar lumea, asa cum e ea. Sau cum nu e.  Sau cum o percep eu , eronat, bineinteles. Dar e lumea mea.

*

Sunt multe temperamente plamadite din sapun, prin care alunecam spre interpretari colorate, care tin pret de cateva momente. Dupa care ni se sparg in fata.
*
Hotararile uneori devin ezitari esuate (asta ca sa ma exprim cat mai elevat).
*
Trebuie sa ai foarte mare grija, sa fii atent tot timpul si cu ochii-n patru virgula trei’sapte. Nu se stie niciodata cand o sa ti se ofere un zambet pe neasteptate.
*
Daca te-ar intreba cineva cum crezi ca ai putea reusi sa treci barierele dimensiunilor abstracte si sa calatoresti nestingherit printre galaxii ori lumi paralele, in nici intrun caz nu ai crede ca e posibil.

Am reusit sa-mi creez universul meu cu lumi paralele, galaxii, planete in care-si duc veacul toti piticii mei. Posed chiar si un soare propriu. Si foarte personal. Care straluceste cand vreau. Si o luna, care-mi acompaniaza mereu gandurile care urla, asemenea unor lupi.
*
Perceptiile evidente. Da, pamantul e rotund si se invarte. Da, noi il percepem plat si imobil. Da, e mai convenabil asa. Da, sunt persoane frumoase si care arata bine. Da, noi le vedem la fel. Da, percepem gresit, ele sunt altfel defapt. Stii?
*
Oamenii chiar sunt mai usor de convins daca iti expui argumentele urland, dand din cap si gesticuland intrun ritm nebun, uneori facand si mici spume la coltul gurii?
*
Esti inteligent, amuzant, frumos, rabdator, interesant, bun la toate. Da, inclusiv bun la lauda. Iti dai seama ca se duc toate calitatile pe unde-au venit, nu? Autosatisfactia asta cu public in sala ma depaseste. Adica, eu ar trebui sa fiu cea care aplauda in timp ce-i curg usor balele, sau?
*
Cel mai bun prieten – e  cel care ti-ar umple frigiderul de bere cand te desparti de iubita, care te scoate in cluburi sa uiti, cel care ar face orice, la orice ora, oricand. Esti de acord?

Ei bine, cel mai bun prieten e cel care te asculta, are intentia sa te inteleaga, sa-ti dea un sfat bun. Cel care poate iti schimba viata subit, cu un simplu cuvant. Care te ajuta sa evoluezi. Care te ajuta sa intelegi ca trebuie sa spui si “nu”, nu doar “da”. Care te ajuta sa pretuiesti ceea ce ai. Care e langa tine chiar daca va despart mii de km. Care nu iti tine partea cand gresesti, doar pt ca ti-e “prieten” si nu vrea sa te contrazica. Care te invata sa treci peste obstacole constientizandu-le, analizandu-le, nu inecandu-le in bautura…

Dar, din pacate, faptele kick vorbelor ass. Nu? Si, cel mai bun prieten ramane cel care sare sa bea cu tine cand esti dezamagit, care sare sa-ti dea bani cand nu ai (poate cu gandul ca tu o sa-i ramai profund recunoscator si pe jumatate vandut), care iti tine partea chiar si cand gresesti…
*
Discovery personal chanel. Sau nu.
*
Ghinionul tine de tine. De gandurile pe care le trimiti in univers. Sau, e o problema nerezolvata la timpul ei.
*
E necesar sa stii cand isi are scopul punctul punct
*
Paharul care da pe-afara nu e intotdeauna semn de preaplin al nemultumirilor si al starilor tensionate. Picatura care il umple poate fi cea mai fructoasa.
*
Suntem niste particule incapabile de a ne aseza intro structura. Sau capabile de a ne aseza in structura gresita. Izolati de materie, suntem niste neutroni liberi, descompunandu-ne in electroni incarcati pozitiv si negativ, eliberand energie.
*
S-o spun franc, nu exista oameni buni, doar oameni naivi. Nu exista oameni rai, doar oameni usor instabili. Toti suntem buni cu anumite persoane si, deasemenea, rai cu alte persoane. Deci depinde din prisma caror persoane suntem caracterizati.

*

Mecanica Relatiilor Statice

Invatand la mecanica, ma gandeam ca se pot aplica formulele si demonstratiile si in alte domenii. Deci:

Momentul unei forte in raport cu un punct = RELATIA UNUI CUPLU IN RAPORT CU O A 3- A PERSOANA

Cazuri:

1.Variatia relatiei la schimbarea partenerului

fie relatia initiala M0(F)= r x F

r-el

F-ea

fie relatia noua M0′(F)=r’ x F ,

unde r’= OO’+r, adica persoana a 3 + el, excluzand-o pe ea.

OO’ fiind persoana 3 ( = zero barat )

(se admite ipoteza gay-bi)

M0′(F)= (OO’+r) x F= OO’ x F + r x F =>

Mo’(F)= Mo(F) + OO’ x F -adica, implicarea unei relatii noi duce la relatia veche adaugand persoana a 3, excluzand-o pe ea (adica fara ca ea sa afle vreodata)

sau

M0′(F)=M0(F)- OO’ x F   – sau, poate duce la relatia veche scazand persoana a 3 (iar ea tot sa nu afle nimic)

(Ar mai fi o ipoteza, r fiind durata relatiei, F fiind forta (capacitatea) relatiei) dar prea complicat. Rezultatul tot acolo.

2. Invariatia relatiei la “schimbarea” lui F

r’ = AB + r, unde AB este persoana 3

r=ea

r’ x F = (AB + r) x F= AB x F + r x F =>

AB x F = 0

=> r’ x F = r x F , in cuvinte insemnand ca relatia dintre ea si persoana 3 e nula, la fel ca relatia initiala.

In concluzie, mecanica demonstreaza 2 teoreme.

1. Teorema fundamentala a masculilor: Ei pot insela, fara sa le spuna partenerelor , iar in cazul in care  relatia cu a 3-a persoana se termina, isi continua relatia initiala fara probleme.

2. Teorema prostiei sexului feminin: Daca o femeie isi inseala partenerul, se simte vinovata, termina relatia initiala, termina relatia noua si isi vede de drum.

Evident, exista si cazuri particulare. Dar sa nu intram in detalii.

Necunoscutele zilei

X: A impins calul troian in propria sa cetate, cu gandul de a fi cucerita. A batut palma cu Stalin, fara sa stie. Voia sa joace ping-pong, dar s-a trezit jucand squash. A prins o declaratie de intentii, intentia fiind intentia de a nu avea nici o intentie. S-a trezit expulzata prin dezinteres in statutul de non – cunostinta, la care nu aspira.

Ei bine, da, buna intrebare, la ce statut aspira?

Nota lui X : Orice lucru devine posibil cand este prea tarziu.

Y: Nu sare calul, in nicio directie. E greu cu declaratiile. Sau declaratiile nu le percepe X corect. Dar vacile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi oile. Intelegi?

Sesiune informativa

Dand forma unei temeri rupta din suflet : nimeni nu te cunoaste, nu iti poate cerceta sufletul si mintea. Esti doar tu, Dumnezeu si o puzderie de straini care se zgaiesc la tine ca si cum te-ar cunoaste, jucand ping-pong cu reactii nepotrivite.

S-a dovedit stiintific: Romantismul inca traieste!

O scurta calatorie pe traseele ce duc la puncte de mare atractie.  Nevoia de a primi si furniza semne de afectiune. Publice si particulare, concrete si iluzorii.

In labirintul de nevoi am gasit emotii, cuvinte,  genunchi tremuranzi,  priviri, fiori, declaratii, suspine. Suspine de lebada agonizanda printre zgomote de trasuri masini.

Incep ultracliseistic avandu-l in prim plan pe curtezanul modern care nu mai are in dotare calul alb, nu-ti mai face serenade, nu-ti mai recita poeme, nu-ti mai trimite scrisori. Acum iti trimite scrisorile parfumate transformate in SMS-uri, serenadele sub forma videoclipului, iar declaratiile sunt aluzii din care iese bine datoria cinismului.

Si asa cum el nu mai simte nevoia sa te impresioneze cu marturii rascolitoare si pline de epitete, nici tu, demoazela bine ancorata in secolul 21 nu lesini la fiecare 3 pasi, nu rosesti de 7 ori pe minut si nu te strecori, tremuratoare, la intalniri secrete cu 4 doici dupa tine.

Tanjim la Fat-Frumos, alungat undeva in magazia romantismului si inghesuit laolalta cu florile presate, versurile poetilor francezi, cavaleri pe cai albi si biletele parfumate indesate in corset. In societate, acest arsenal daca nu-l tratezi cu cinismul cuvenit, risti sa te pricopsesti cu eticheta de gasculita naiva si simtitoare la dulcegarii.

Azi se protejeaza imaginea de femeie prea-puternica si mai putin increzatoare in efuziunile verbale. Trebuie estompate cuvintele mari si sentimentele prea puternice care ar risca sa lezeze eul social.

Si totusi, undeva, unii oameni traiesc romantismul si se bucura de el, iar o radiografie exacta a povestilor de iubire o gasiti aici. Un multumesc cu tot respectul pentru ca sunteti dovada vie a autenticitatii romantismului.

Science fiction

Miroase a voci din trecut, ramase in aer, ca niste fluturi rataciti.. Miroase a  efemer. Cuvintele nerostite se deghizeaza intro imagine sugrumata de ideea efemeritatii. Alung tacerea catorva ganduri atotputernice crescand volumul amintirilor.

Vad dansul lasciv al cuvintelor nerostite inca. Imi reglez riguros imaginatia, incercand sa prind de coada ultimul gand. Subconstientul imi joaca feste. Nu exista un ultim gand.  Memoria devine campul unor confuzii.  Incerc sa deosebesc toate gandurile captate in creier, dar deja e SF.  Mi-e somn si tocmai am deschis usa zilei de “maine”.

Amintindu-mi din trecutul indepartat si invocand un moment particular al zilei pe care o mai desparteau cateva ore de manerul usii spre maine,  traiesc o vie constiinta a efemerului.

Dezarmant si periculos de serios privesc spre trecut, il vad impovarat de necrutatoarea constiinta a propriului efemer. Prezentul se cere trait cu disperare, nevazand zilele din spatele usii. Incremenit in prezent, viitorul uita sa mai plece, declamandu-si inconditionat capitularea.

Inutil sa mai spun ca orele matinale ale cafelei ma vor gasi levitand, “picioarele pe pamant” ramanand o metafora.

Factura scadenta a bucuriilor

Bucurii de zi cu zi? Multe!

• diminetile si norii albi, pufosi dansand pe cer ;
• conturul realitatii umplut cu vise ;
• sa stau ascunsa (in lumea de) sub pleoape ;
• galbenul papadiilor in verdele crud al ierbii ;
• ploaia – zgomotul facut de stropii care se izbesc de geam ca o muzica trista ;
• sa fac planuri marete, chiar daca nu ma tin de ele sa traiesc cu bucuria ca, odata, s-ar putea indeplini ;
• facultatea mintii ;
• sa vorbesc prin priviri ;
• copacii infloriti si trilurile de pasarele ;
• acordurile de violoncel si pian ;
• sa fiu tinuta in brate ;
• sa stau pe covor, uitandu-ma la desene animate sau citind, in pijamale de copil ;
• povestile nemuritoare si oamenii – poveste ;
• serialele, comediile cu negri si filmele cu vampiri ;
• complicatiile barbat- femeie ;
• coca cola ;
• mirosul de carti vechi ;
• barbatii care saruta femeilor podul palmei ;
• jocurile -  rummy, table, monopoly, carti ;
• plimbarile prin necunoscut ;
• sa dorm cu geamul deschis ;
• luna plina si povestile cu vampiri ;
• plimbarile prin ganduri ;
• cantecul greierilor in noptile de vara ;
• sfarsitul si inceputul ;
• noaptea, doar eu si jason – i’m yours ; si cocorosie – honey or tar

Someone’s knocking on the door

Someone’s knocking on the door you know,
We’ve got so many things to hide…

Casuta vietii

Casa mea e o locuinta curenta. Uneori e doar casa de vacanta. Pe malul raului. Mal mlastinos, de altfel.

Stalpii de rezistenta ai casei sunt infipti in nisipuri miscatoare, minciuni frumoase cu miros de mandrie si false premise.

Termopanele  sunt falsa maturizare, seriozitatea de fatada si alte vicii ancestrale.

Izolatia exterioara sta sub dictatura umorului (pe timp de criza, de proasta calitate).

Peretii casei, prin functiile lor, sunt un element cheie. Prima lor functie este capacitatea de izolare termica – fonica, de regula cu insertia straturilor de nepasare – uitare.

Alta functie de baza a peretilor este data de componenta de structura interioara statica, care garanteaza durabilitatea in timp si siguranta de exploatare.

Pentru scheletul casei ( structura de rezistenta ) majoritatea au la baza nevoi fiziologice.  Structura mea de rezistenta e in upgradare. Atentie! Are antivirus!

Peretii interiori se consuma molcom. De molii. Ca sa reziste, preferabil sa fie bine izolati, astfel ca ranchiuna si vorbele rele sa nu-i atinga.

Partea exterioara a peretilor e in curs de renovare, fixand un strat de indiferenta peste stratul adanc de zambet.

Reteta betonului pentru fundatie: iubire, sanatate, fericire, credinta, noroc. Dar cum omul e mai stangaci de felul lui, mai varsa si putin din tristete, lacomie, ura in compozitie.

Depozitul pentru dulceturi, nestiut de nimeni, neaparand in planul casei,  e locul ideal pentru a te adaposti de vremea rea de afara, cutremur interior, potop de lacrimi, ploaie  fulgere si tunete de cuvinte.

In acel depozit mai poti afla si Adevarul care isi duce veacul incatusat, pazit de Minciuna.

Iesirea de siguranta, care ar trebui scanata adanc in memorie, ar trebui sa cuprinda niste vorbe bune.

E posibil ca panza de paianjen sa stapaneasca unele cotloane ale casei. Daca  nu te deranjeaza lipsa acelor teritorii, sau n-ai timp sa cureti mizeria, nu-ti strica niste “musafiri”.

Vizorul. Imi dau seama cat e de indispensabil la o casa. Toata lumea trebuie sa aiba o usa. Doar cei in reparatii posibil sa aiba doar o perdea. Sau primitivii.  Dupa 20 de ani, ar fi cazul sa-mi iau si eu o usa cu vizor. Poti vedea persoana care doreste sa te viziteze. Poti alege pe cine lasi sa treaca pragul casei tale si pe cine nu. Poti chiar sa te prefaci ca nu esti acasa. How cool is that?!

Casa e in constructii, si fiind la facultatea vietii (poli ) sunt sanse sa o termin in timp.

Intre cuvant si suflet: muzica

O muzica potrivita poate aduce sensul cuvantului mai aproape de suflet.

Cuvintele sunt doar niste sunete care capata semnificatie prin conventie si exprima sensul intro masura ambivalenta si limitata. Relatia lor cu realitatea depinde de intelectul fiecaruia.

Pot fi folosite ca o perdea de fum, pentru a minti si insela, pentru a ascunde si musamaliza realitatea. Sau pentru a o indulci.

Cleaning my brain

As angaja pe cineva sa faca ordine in mintea mea  si sa-mi puna gandurile in ordine. Cunostintele sa le etaleze frumos in cutiute albe, amintirile in cutiute colorate, gandurile sa fie legate, caci delirul le fura impingandu-le  spre prapad.

Visele sa zburde prin toate cotloanele mintii, dar fabrica de iluzii sa fie inchisa. Fabric prea multe iluzii ca sa traiesc mai bine. In schimb, visele  atat de marete incat sa nu ma pot tine de ele, dar sa ma bucur cu gandul ca, odata, s-ar putea indeplini, imi fac bine. Ele mi-au organizat viata de copil. Erau cuburile din care eu imi construiam o lume fantasmagorica  in care credeam.

Mintea mea e un teritoriu necartografiat, salbatic, arid, primejdios. Imi pare usor tembel anevoiosul drum pe care mi-l fac printre flori, urzici, buruieni. Peisajul defileaza cu iuteala, si in scurt timp ma pierd. Printre bine, urat, frumos, intuneric, placut, trist, cald, rece.

Invart putin rotitele in minte si privesc marea de deziluzii, plina de lipitori jegoase cu intentii infecte. Derulez putin filmul, si vad locul unde as vrea sa petrec cel mai mult timp -  sub copacul de langa rau…printre triluri de pasarele.

Dar, din orice colt vad panorama dezordonata si mohorata a intregului meu creier. Arhivele creierului. Labirintul ideilor. Presimtiri absurde se abat dezorientate pe cerul ingandurat. Nu mai pot sta sub negrul nor al dezordinii , umbrind seninatatea fericirii. Vreau un creier perfect ordonat si fericit.

Masti

In toiul unei nopti de intrebari otravite,  concentratia de intrebari fragede, complexe  si de raspunsuri amagitoare din sange depaseste cota admisa  de legile firii.

Dar in noptile in care luna strapunge sufletul, iar mastile cad pe rand, ma intreb ce vreau si ce fac pentru asta. Aflu ca nimic, si ma gandesc sa acompaniez luna pana la aflarea altor raspunsuri.

Imi pierd rabdarea, si zambesc trist, in fata intrebarilor  mele ridicole, neintelese. Inchid ochii,  sperand ca dupa cantecul de adormit propria-mi constiinta,  ma voi trezi luminata.

Nopti albe

Imi plac noptile albe. Ma fac sa ma simt precum un scafandru in Timp. Un timp doar al meu, care-mi adaposteste, printre altele, si gandurile nocturne.

Incerc sa cobor, inotand printre algele mintii, printre pestii-otravitori ai ratiunii. Uit ca sunt doar un scafandru amator, si ma pierd in adancimea timpului, inecandu-mi gandurile.

Alteori, ma simt ca intr-un labirint de idei, desenat pe asfalt de copilul nevrotic care traieste in adancul meu. Ma pierd, cautand lucruri clare, solide, dand doar de panze de paianjen. Ma pierd, prin atata absolut ratacit in devenire si-un suflet firav.

Deci, mi-a fost dor de-o noapte alba. Gandindu-ma la lucrurile pe care am incercat sa le indes intr-un sertar indepartat al memoriei, incercand sa fac ordine printre ele .

In mintea mea chinuita de somn au fost adevarate polemici. Crosetam scuze pentru a ma absolvi de vina in proprii mei ochi. In gandul meu razvratit am auzit cele mai fundamentate pledoarii ale apararii. Dar stiu ca avocatii sunt corupti. Chiar si in sistemul meu judiciar.

Dupa o noapte alba, gandurile mele au ceva din melancolia asfintitului. Ma simt inca o data, un suflet ratacit, pe drumul spre necunoscut.

Tosca Fantasy

Acordurile de violoncel si nostalgia noptii amesteca eternitatea cu timpul pana la promiscuitate.

Suflete pe cantar

Am auzit povestioare, cum ca, dupa moarte, sufletul ti s-ar cantari. Inainte s-ar fi pus cumva pe un cantar cu 2 talere, faptele bune si cele rele. Dar cum traim in secolul tehnologiei, acum sufletul se pune pe un cantar digital si apare, chiar cu virgula, numarul faptelor bune si celor rele.

Din pacate, in lumea aceasta nu dispunem de asemenea aparat. Si totusi, in anul 1907, dr. Duncan MacDougall a facut cercetari, si a ajuns la concluzia ca sufletul are 21 de grame.

Dr. Duncan MacDougall afirma: “cainii nu au suflet”.  S-a dus teoria mea despre cum in alta viata ne-am reincarna in animale. Pentru ca eu as fi vrut sa fiu caine.

Mai multe despre sufletul cantarit, aflati aici.

Toate acestea, pentru ca viata fara perspectiva valorilor lumii de dincolo, nu are sens.

Abisul sufletelor

Astazi, m-am trezit cu intrebari existentiale. Si cum miezul oricarui demers filosofic este reflectia asupra omului, si cum sufletul tine de om, m-am trezit intrebandu-ma ce este sufletul. Cum este creat el.

Aceste intrebari sunt produsul unei minti reprimate de ideea ca viata nu are nici o valoare, nici un scop.

Am cautat pe google, pentru ca intrebarile mele aveau nevoie de o masa larga de informatii. Dar, pe langa framantarile mele, am dat de altele.  Mai variate. Mai intortocheate si contradictorii.

Intrand pe terenul filosofiei, renuntam mai intai de toate la ideea cautarii unor raspunsuri categorice.  Pentru ca, de-a lungul intregii istorii a cugetarii omenesti, am reusit doar sa ne afundam tot mai mult in intrebari fara raspunsuri.

Deci teoriile despre cum ar fi facut sufletul, sunt:

• sufletul este dat de la Dumnezeu – crestinism ;
• la fel cum trupul este facut din trupurile parintilor, asa si sufletul se naste din sufletele parintilor – teoria lui origen ;
• sufletul a fost creat dinainte de trup, a gresit in “viata” lui si l-a pus  Dumnezeu in trupuri pentru a scapa de pacate .

In primul rand, cred ca sufletul ni-l da Dumnezeu, cred in dogmele generale privind creatia si constitutia omului.  Dar nu pot sa nu-mi pun si alte intrebari. Chiar daca nu cred in ele.

Daca sufletul se naste din sufletele parintilor? Pai nu se mai spune in popor: <copilul e sufletist ca mama, are caracter de fier ca bunicul, e darnic  ca tata >? Toate aceste calitati tin de spirit, de suflet.  Si sunt mostenite. Deci sufletul pe care il ai, tine de ce-ti pune stramosul in “cromozomul-spiritual”?

Si sufletul are bolile lui, la fel ca trupul: rautatea, ura, lacomia, invidia . Iar doctorul sufletelor este Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu accepta bunuri materiale ca sa ne vindece. Tributul este rugaciunea.

Teoria ca viata pe pamant ar fi doar o cale de izbavire a sufletelor, care au gresit in “viata” lor de suflete. Aici sunt trimise toate sufletele cu pacate, fiecare primind un trup dupa pacatele lor. Trupul fiind carcera in care este inchis sufletul. Asa ar avea sens povara pusa pe spatele nostru in viata asta.

Iar femeile care fac avort, reneaga sufletul care vrea sa vina pe Pamant sa scape de pacate? Iau asupra lor si pacatul acelui suflet?

Sau sufletul ni l-a dat Dumnezeu pentru a ne putea incarca in Om si astfel avand fiecare sansa de a scapa de pacatul stramosesc? Iar prin “destin” sa intelegem ca fiecare suntem destinati aceluiasi “drum”, de a iesi de sub robia pacatului? Iar liberul arbitru exista in fiecare, D-zeu ne-a dat sansa de a scapa de pacate, dar sta in puterea noastra daca scapam sau ne afundam mai mult?

Si revenind in lumea intrebarilor, de ce ne complicam viata mereu?

Cuvinte polisemantico-femeiesti

Circula vorba prin targul feminin ca barbatii fac parte din specia necuvantatoarelor. Adica nu comunica destul – despre discutiile extrem de mature pe care le insinueaza femeia. Asadar, avem impresia ca uneori, mesajele noastre subtile raman in aer. Nici gand ca ei, destinatarii mesajelor sa schiteze un gest, un cuvant ca ar fi inteles ceva din acest flux nesfarsit de discutii ‘goale si inodore’.

Intelesul corect din spatele cuvantului rostit. Sau dictionarul cuvintelor polisemantice. Sau mic dictionar pe limba necuvantatoarelor. Sau cum vreti voi sa-l luati.

Bine. Acest cuvant nu miroase a bine. Poate pentru voi e inodor, dar el duhneste de la kilometrii. “Bine = nu e nimic bine, esti testat, si pana iti dai seama tu singur ce nu e bine s-a dus cu binele tau”.

5 minute. Chiar credem in puterea celor 5 minute. Adica rostim formula, iar in 5 minute, orice am face, am termina. Timpul ar incetini doar pentru noi, iar cand am fi gata, ar fi trecut doar 5 minute. Doar ca ne uneori Cronos are chef de glume. Pe seama voastra. . Si aceasi teorie o aplicati si voi, cand, intreruptandu-va meciul / jocul avand nevoie de ajutorul vostru, ne raspundeti ‘imediat, 5 minute’. 5 minute=jumate de ora.

Nimic. Oare chiar sa fim atat de concise? NU. “Nimic= Ceva” . Acest cuvant este des folosit atunci cand ea face bot. E felul ei de a se ‘razbuna’ ca poate n-o intelegi. In felul asta reuseste sa te enerveze la culme, te face sa-ti pierzi mintile incercand sa intrii in creierasul ei. Si te lasa sa deschizi singur cutia Pandorei. Daca nu ghicesti, urmeaza cearta cea de “5 minute”. Incheiata cu un bine meritat “bine”.

Fa cum vrei (cu sprancenele ridicate). Iar esti testat. Daca tii cont de dorintele ei, faci ce trebuie. Daca nu iei in calcul ce doreste ea, faci doar tampenii. Deduceri: Risti sa se supere pentru “Nimic” , sa se incheie cu “Bine” si sa auzi iar expresia ” Fa cum vrei”. Asta in cazul in care nu-i convine decizia ta. “Fa cum vrei = esti pe teren minat. Ai grija de alegerea ta!”

Fa cum vrei (varianta fara sprancene ridicate): Expresia poate precede varianta sprancenelor ridicate. S-a saturat sa se tot oftice. N-as spune sa profiti poate urma foarte usor varianta “fa ce vrei cu sprancene ridicate” ,dupa care clasicul “Nimic” si “Bine” iar urmatoarele “5 minute” vei vorbi cu peretii.

Oftat tare: Poate aparea la sfarsitul unei certe care s-a incheiat cu “Bine”.  Aceasta declaratie non-verbala s-a traduce : “N-am cu cine :-<”.

Oftat incet: in sfatele acestui oftat e linistea. In sfarsit ar parea multumita de tot. Nu prea stii ce sa faci in aceste rare momente? Fii fericit!

Foarte bine. Nu e bine deloc. Inseamna ca se va gandi foarte bine cum sa te faca sa platescti pentru ce ai facut( sau n-ai facut ) ca sa o superi.

Te ascult: Ai marea sansa sa te scuzi pentru ce ai facut, n-ai facut sau crede ea ca ai facut. Oricum ti-ai alege cuvintele, sunt sanse mari sa auzi : “Bine. Foarte bine”. Si stii ce urmeaza.

Merci: Ce-ai facut sa-ti multumeasca? Repira, nu e nimic iesit din comun, uneori mai si multumim.

Multumesc mult. Nu e un motiv de bucurie. Iar ai facut ceva. Acum e rece seaca si ironica.  In mod logic ar urma oftatul ostentativ, iar daca incerci sa mai spui ceva va urma “Nimic-ul”.

Tabieturi

Poate nu intelege nimeni femeile, sau poate fiecare isi intelege partenera. Poate nu intelegeti in totalitate, dar sunteti constienti ca fiecare avem “micile”  noastre  tabieturi.

Cearta. Nu vei reusi vreodata  sa intelegi ironia crunta cu care consoartele biciuiesc in timpul unui conflict. Femeia suparata este rece, calculeza mai mult sau mai putin situatia  iar daca decide sa lupte, face cele mai mari daune. E de ajuns sa ii  intalnesti privirea si stii ca este cazul sa faci un pas sa in spate, incercand sa-i propui un armistitiu, altfel risti ca sunetele scorpiei sa-ti dizolve creierii.

Meciurile. Ai vrea sa vizionam si sa ovationam alaturi de voi meciurile din campionat, fara sa adormim la jumatatea primei reprize? Sa spunem ca initial am vrea sa-ti facem pe plac.  Din pacate, imprecisul nostru creieras se retrage pe la jumatatea reprizei.. Cert este ca daca nu intram in pielea unui barbat, nu prea vom trece de partea in care studiem cat de bine arata alearga cei de pe teren. Cautam explicatia logica a pasiunii, a sticlei de bere rece si a celor doua reprize de fotbal.

Schimbarile de dispozitie. Punem bot din senin. Nu gasesc nici eu explicatia, dar ne enervam daca nu observati. Daca observati si ne intreabati ce am patit,  raspundem ca nu avem nimic.

Micile necoordonari. Harul nostru pentru intrebarile absurde  fie in timpul unui meci, fie in timpul unui joc , fie cand nu are chef de vorba.

Spatiul si misterele lui. Dupa o ora de explicatii, schite si afirmarea noastra ca am fi inteles, tot avem probleme in a ajunge la destinatie. Noroc cu telefoanele.

Sincronizarea. Daca el intarzie 3 minute, ii scoatem ochii. Daca noi intarziem 20 de minute, fluturam suav din gene, aplicam privirea de “ma iubesti chiar si asa”  si zambim gales.

Parintii. Suntem extrem de ocupate la fiecare ocazie de a-i vizita parintii, insa el trebuie sa fie prezent la orice reuniune nesemnificativa de familie.

Telefonul. Daca ne suna de 2 ori pe zi ii reprosam ca nu ii pasa de noi, daca ne suna de 3 ori concluzionam ca ne verifica.

Mintea noastra pare un mister. Ratiunea lasa de dorit in unele situatii. Ei, si? De asta va avem pe voi.

~to be continued~

Spaga, absurdul si moda la romani

E cam aiurea sa traiesti intr-o lume in care logica nu mai e chiar atat de logica , logica a mintii care incepe sa se diminueze de pe urma incercarii de indobitocire in masa.

De absurdul dus la extrem, devenit normalitate , ar fi absurd sa ma leg.  Moda e moda (in orice domeniu), deci snobismul si spaga sunt in mare voga ,fie ca vrei un rinichi, un permis auto, un copil, chiar si un parlamentar sau o licenta, poate vrei sa aflii un secret de stat sau vrei sa-ti asiguri locul de veci, in Romania sunt posibile toate astea la preturi intre 1000 – 50 000 euro . Secretul de stat fiind cel mai ieftin. Cum vine assta?

Raspunsuri sau nu?

"În nemişcarea nopţii simt veninul
       Mustrărilor arzînd pîn’la durere"

In miez de noapte, cad prada multitudinii de ganduri si idei care tind sa se transforme intr-un joc halucinant, care au dat buzna in mintea mea , cautand justificari, cautand raspunsuri in sufletul bantuit de intrebari, intr-o lume  in care logica nu mai are nici o noima.

Nu stiu daca intr-adevar am nevoie de raspunsuri, sau e vorba doar de setea de cunoastere, de zburdat prin cotloanele mintii, ale sufletului, prin necunoscut, in cugetul meu trist, noiam de vise / sfasietoare ganduri s-au ivit…. , uneori simt ca ma afund tot mai mult, ca ma pierd in neant.

S-ar putea ca raspunsurile cele mai elocvente sa vina din intrebari nerostite -  in prima faza dai de raspuns dupa care vii cu logica si afli intrebarea. (da, logica aia de care incearca  sistemul sa ne scape ). Deci, raspunsuri nema, intrebari cu duiumul ( tocmai ce au aflat de inmultirea prin mitoza iar acum experimenteaza ).

Oare despre ce?

Absorbita de indoielile vietii, eu, posesoare de lene legendara, uneori mi-e lene si sa gandesc, dara-mi-te sa scriu, m-am decis totusi sa-mi astern gandurile in fata celor cu acelasi set de mentalitati.

Mi s-a spus ca sunt laconica, precisa si la obiect, dar acum imi dau seama ca de fapt sunt doar o alta persoana care abereaza cu gratie, careia i se intinde un deget si ia toata mana cu o lacomie nestapanita. Care atunci cand prinde un gand nastrusnic ii face felul, nelasandu-l sa scape fara a fi dezbatut, intors pe toate fetele de minti luminate.

Rasfoiam blogul lui Cabral,si am vazut un site interesant  WorldClock .Ma uitam la statistici cu ochii mari,incepand sa ma gandesc la puterea unei vieti. In fiecare secunda se nasc oameni, mor oameni, ma gandeam la bebelusi, ce viata vor duce, la insii care decedeaza, in ce imprejurari mor, de ce, unde, si intrebarile continua. Acum, ma gandesc la Moarte. Exista viata dupa? Ce n-as da sa stiu.

Uneori am sentimentul nemuririi. E nasol. In rarele-mi momentele de meditatie simt ca pun prea mare pret pe lumea materiala, care de fapt nu conteaza deloc. Si simt cum pierd acea scanteie de divinitate care exista in mine. Simt ca nu pot constientiza unele lucruri si ma scoate din sarite.

Pana la urma, despre ce vreau sa fie acest blog? Sunt doar un nou peste care incearca sa inoate in ocean, fara sa stie cineva despre existenta sa, fara cineva caruia sa-i pese. Nu am scris nimic concret, doar aberatii fara noima pentru altii, cu intelesuri pentru mine. Ma ajuta sa dorm mai bine (oare asa sa fie?) .

Gandul zilei

Drumul e acelasi, mereu.

Exista un singur drum. Si o infinitate de posibilitati.

Pe acelasi drum, in aceleasi ore, zile, luni, ani, intrun fel sau altul, evoluam. Ne creem universul propriu. Fara sa dispunem de optiunea “undo” in cazul in care o luam pe un drum care nu duce nicaieri. Avem doar optiunea “pay for next level”. Nu putem da “preview” cand nu suntem siguri incotro s-o apucam. Putem doar sa speram ca va fi bine.

E ca si in matematica. Am putea pune toate necunoscutele intro ecuatie si dupa putin exercitiu am putea vedea si dupa egal. Ne-am putea arunca privirea de pe o poteca stancoasa inainte sa ne aruncam pe noi insine. Dar nu o facem.

Oamenii se schimba. Viata nu e decat o infinitate de posibilitati. Care gaseste oamenii in situatii prielnice sau nu. O simpla decizie schimba cursul vietii. As vrea sa cred ca totul e scris, ca asa trebuie sa se intample. Sa nu ma simt vinovata de esecuri, de deciziile gresite. Dar cu cat ma gandesc mai mult la asta, cu atat devin mai constienta de prezenta liberului arbitru. Nu are cum sa fie totul asa simplu. Nu suntem simpli pioni. Totul inseamna mai mult. Sau nimic.

Totul poate fi alb sau negru. De ce e asa greu? E simplu. Alb sau negru. Da sau nu. Nu exista gri. Nici “nu stiu”. Urmez drumul asta sau celalalt. Cred asta sau cealalta. Imi place, nu-mi place. Simplu!

Si acum o fraza care suna usor cliseistic: viata e asa cum ti-o faci tu. Asa cum o vezi tu. Asa cum o traiesti. E viata ta. Nu conteaza cum o vad altii.